Transportul elevilor – istorie, probleme, soluții.

foto: Știrile ProTV

Într-un stat unde ne dorim ca educația să guverneze viitorul, măsurile de protecție socială a elevilor sunt cruciale. Statul are datoria de a se asigura că fiecare copil are posibilitatea să ajungă la școală. Totuși, de multe ori interesele lumii economice nu se intersectează cu acest scop, motiv pentru care statul trebuie să intervină.

I. Reducerile pentru transportul județean al elevilor

La acest moment, Legea educației prevede, la art. 84, alin. (1), dreptul fiecărui elev de a primi bilete și abonamente de transport între localitățile județului cu o reducere de 50%. Totodată, la art. 84, alin. (2), aceeași lege indică dreptul elevilor orfani, al celor cu cerințe educaționale speciale și al celor asupra cărora s-a instituit o măsură de protecție specială (plasament, supraveghere specializată) de a beneficia de gratuitate pentru același tip de transport.

De-a lungul timpului, reducerea pentru elevi la transport a fost percepută în două moduri diferite:

  1. Elevul își cumpără biletul/abonamentul de la firma de transport deja redus, deci plătește doar o parte sau deloc din el. Firma de transport își recuperează ulterior banii de la consiliul județean.
  2. Elevul își cumpără biletul/abonamentul la preț întreg de la firma de transport, urmând să își deconteze o parte sau pe tot de la școală.

Avem, deci, două metode total diferite, fiecare cu actorii ei. Ambele metode sunt prevăzute în legislația actuală, în paralel. Astfel, niciuna dintre ele nu a fost aplicată, iar dreptul elevilor de a beneficia de reduceri pentru transportul județean a fost încălcat încă din anul 1995!

În anul 2018, Asociația Elevilor din Constanța începea o mișcare pentru a obține acordarea reducerilor la transportul județean pentru elevii din județul Constanța, care avea să se dovedească a fi unul dintre cele mai complicate demersuri, din cauza dezinteresului oamenilor politici, populismelor și a dificultății legislației.

Începuturile demersului

În luna iunie, AEC trimitea o adresă către Consiliul Județean Constanța prin care solicitam să acorde aceste reduceri pentru elevi. Răspunsul din partea autorităților venea la o lună distanță, cu o zi înainte de împlinirea termenului legal și transmitea că nu pot fi oferite reduceri pentru elevi din bugetul județean, argumentând prin 3 mari piedici:

  • Art. 105 din Legea educației, care spunea că reducerile elevilor sunt asigurate din bugetele locale (ale comunelor, orașelor sau municipiilor)
  • Hotărârea Guvernului nr. 309/1996, adoptată după protestele studenților și care prevede drept mod de acordare a reducerilor varianta nr. 2
  • Ordinul Ministrului Învățământului nr. 4055/1996, care susținea cele două acte de mai sus.

Aceste 3 piedici erau combătute de AEC prin legile din domeniul transportului, care prevedeau în mod clar cum trebuie să fie acordate reducerile pentru categoriile protejate. După un lung șir de proteste, urmate de prezentarea soluțiilor reprezentanților consiliului județean, AEC mergea în instanță, în data de 23 august, pentru a obține reducerile elevilor.

Refuzul autorităților de a acorda reduceri pe calea prezentată de AEC nu trebuie în niciun caz văzut doar ca pe o chichiță legislativă, pentru că interesele din spatele acestuia erau mult mai mari și le vom detalia pe scurt în cele ce urmează.

Servicii publice

La nivel european a fost stabilit faptul că unele servicii trebuie să poată fi accesate de orice cetățean, indiferent de condițiile lui sociale. Totuși, nu fiecare cetățean își permite din punct de vedere financiar sau geografic să aibă acces la unele servicii. Transportul este unul dintre ele.

Astfel, unii cetățeni trebuie să beneficieze de reduceri sau condiții speciale de transport. Totuși, dacă firmele care asigură transportul ar acorda reduceri sau implementa anumite măsuri pentru cetățeni, există riscul ca ei să iasă în pierdere. Astfel, autoritățile pot intervenit și asigura firmei de transport banii pe care îi pierde, astfel încât să nu iasă în pierdere, în schimbul îndeplinirii unor obligații (numite obligații de serviciu public).

Așadar, în momentul în care un stat membru al U.E. decide că vrea să impună acest obligații și să asigure banii pierduți de firmele de transport, el poate face asta, caz în care respectivul tip de transport devine serviciu public. Transportul județean este serviciu public încă din anul 2007, fiind astfel declarat prin Legea nr. 92/2007, care obliga fiecare consiliu județean în parte să încheie contracte cu o singură firmă de transport care să practice transportul pe un traseu, în urma unor licitații.

Povestea din spatele refuzului CJC

Într-o interpretare mai largă, obligația de a încheia aceste contracte există încă de la Ordonanța Guvernului nr. 86/2001. Totuși, peste jumătate dintre consiliile județene din România au ales să încalce în mod fragrant legea și să nu le încheie. De multe ori, la nivelul județelor a existat un blat între firmele de transport și consiliile județene, un fel de „lasă-mă să te las”. Firmele puteau circula pe rute fără nicio obligație, președinții de consilii județene nu erau nevoiți să dea bani din buget pentru asigurarea transportului.

Același lucru s-a întâmplat și la Constanța, din vina unui funcționar public care a afirmat printr-un document intern că nu este necesară încheierea de contracte, motiv pentru care ele nu au fost încheiate. Astfel, refuzul CJC de a respecta legea și a acorda reduceri pentru elevi are în spate și frica de a nu ieși la iveală încălcarea legii timp de atâția ani.

Dacă la acel moment, legislația era foarte încurcată și neclară, în data de 30 decembrie 2018 ea a fost clarificată prin intrarea în vigoare a Legii nr. 328/2018. Această lege modifica Legea nr. 92/2007, a transporturilor, introducând art. 19^1, care prevedea posibilitatea consiliilor județene de a acorda facilități la transportul județean categoriilor protejate, și art. 42, alin. (4) care prevedea că banii pentru aceste facilități de transport sunt asigurați din bugetul județean.

Acela a fost momentul în care speranțele păreau să fie mai intense decât oricând, deoarece legea era clară. Totuși, CJC a refuzat în continuare să încheie contractele și să acorde reduceri pentru elevi, prevalându-se, de data aceasta, în mod nejustificat, de normele de aplicare ale Legii nr. 328/2018. Acest răspuns a dat startul protestelor Asociației Elevilor din Constanța din luna ianuarie. Purtate sub devize precum „Legea poa’ să zică, CJC-ul nu aplică” sau „Minciunile se plătesc, elevii ies la protest”, protestul a reușit să obțină o promisiune publică din partea președintelui CJC, Marius-Horia Țuțuianu, că reducerile elevilor vor fi acordate.

După o așteptare de 60 de zile, normele au apărut, iar reprezentanții CJC păreau să fie convinși să rezolve problema. Totuși, singurii convinși am fost noi. În realitate, în culisele Uniunii Naționale a Consiliilor Județene din România, președinții de consilii județene, împreună cu firmele de transport din România pregăteau o lovitură uriașă pentru transportul județean, din care nu avea să se trezească nici astăzi.

OUG nr. 51/2019 sau Ordonanța abandonului școlar

În luna aprilie, pe site-ul web al Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a apărut Proiectul de ordonanță de urgență pentru modificarea unor acte normative în domeniul transportului. Ce însemna acest proiect? Că lupta era câștigată de către baronii locali, președinți de consilii județene care nu voiau să dea bani pentru reducerile categoriilor dezavantajate, și firmele de transport, pe care proiectul le lăsa să facă ce vor din transportul județean.

Proiectul acesta, materializat ulterior în celebra OUG nr. 51/2019, elimina transportul județean din sfera serviciilor publice. În concret, consiliile județene nu mai erau nevoite să încheie contracte, să acorde reduceri pentru elevi, studenți, persoane cu dizabilități, etc.. Totodată, dacă înainte firmele de transport puteau să fie obligate, în schimbul recuperării pierderilor, să meargă pe toate traseele, indiferent dacă făceau profit sau nu, acest proiect lăsa mii de sate izolate de civilizație.

Mobilizarea din partea societății civile a fost una foarte rapidă, AEC reușind să strângă în jurul ei asociații de elevi din toată țara, Federația Națională a Asociațiilor de Părinți, sindicatele profesorilor, precum și organizații naționale cu scop în promovarea drepturilor copilului și a incluziunii în educație, pentru o scrisoare deschisă către Guvern, prin care solicitam retragerea proiectului de ordonanță.

AEC a participat la nenumărate dezbateri publice și întâlniri pe această temă, dar cele mai memorabile sunt fără îndoială cele din dățile de 21 și 24 iunie. Pe 21 iunie, reprezentanți ai Asociațiilor de elevi din Constanța, București și Vâlcea se întâlneau la Restaurant Ambasador, în Neptun, cu prim-ministrul României, Viorica Dăncilă. În momentul în care am explicat problema, doamna Dăncilă a fost mai mult decât dornică să ajute, chiar explicându-i pe un ton autoritar ministrului dezvoltării de la acea vreme, Daniel Suciu, să rezolve neapărat problema și să nu facă nimic ce ar afecta elevii și reducerile lor la transport.

La acel moment, domnul Suciu era mai mult decât deschis. Ne-a invitat să purtăm o discuție la Ministerul Dezvoltării în data de 24, luni. După 3 ore în care reprezentanții AEC și AEBI au încercat să explice secretarului de stat, Sirma Caraman, problemele ce vor apărea ca urmare a acestei ordonanțe, timp în care chiar și un director general din cadrul ministerului înțelesese problema, rezultatul a fost unul negativ.

„Am ieșit din biroul domnului ministru Daniel Suciu spunându-i că dacă nu va opri adoptarea acestei ordonanțe de îndată, este autorul moral al situației miilor de elevi care vor abandona școala” Andrei-Mihai Tănase, președinte AEC

Următoarea zi, OUG nr. 51/2019 era adoptată, urmând să intre în vigoare în data de 28 iunie. Cinismul de care guvernanții au dat dovadă la acel moment se resimt până în ziua de azi.

Tentativa de a opri un dezastru

La acel moment, mobilizarea de care a fost nevoie era una gigantică. AEC, alături de celelalte asociații de elevi din țară, a lansat o petiție către Avocatul Poporului prin care solicitam atacarea OUG nr. 51/2019 la Curtea Constituțională a României. Din fericire, nou-numitul Avocat al Poporului de la acea vreme, Renate Weber, s-a arătat deschis la a ajuta elevii, atacând, în data de 2 august, ordonanța la CCR.

Între timp, la finalul lunii iulie, România a fost lovită de o tragedie care dovedea încă o dată cât de mare este problema generată de OUG nr. 51/2019, Cazul Caracal. În județul Olt, Consiliul Județean nu a încheiat contracte cu operatorii de transport. Din acest motiv, foarte multe dintre trasee nu sunt circulate sau sunt circulate cu o frecvență redusă. Foarte mulți oameni aleg, în contextul acesta, să practice cursele la ocazie.

În aceeași perioadă, asociațiile de elevi continuau demersurile în Parlamentul României pentru a obține respingerea OUG nr 51/2019. Reprezentanți ai asociațiilor din Constanța și București au participat la ședințele fiecăreia dintre cele 3 comisii avizatoare, precum și la cea raportoare. Dezamăgirile apăreau pe bandă rulantă, Comisia de buget, finanțe și bănci fiind prima care a acordat un aviz pozitiv, urmată de Comisia de administrație publică, iar apoi de cea de afaceri europene, cu un amendament formulat de Ecaterina Andronescu, dar care nu rezolva problema elevilor în niciun fel.

Cea mai dificilă s-a dovedit a fi Comisia de infrastructură și transporturi, unde senatori au ales ca în loc să discute civilizat cu noi și să dezbatem argumente, au apelat la aroganță, la nepăsare, în momentul în care am încercat să explic efectele nocive ale ordonanței am primit răspunsul „Vezi scaunul ăla? Încălzește-l.”, de la domnul Daniel Butunoi, președintele comisiei.”

Ce a făcut acea comisie, mai mult decât să acorde un raport de admitere, a fost să înrăutățească considerabil problema. La propunerea Ministerului dezvoltării, direcționat, în mod evident, de transportatori, senatorii din comisie au eliminat și ultima fărâmă de control pe care consiliile județene o mai aveau aspra situației transportului județean.

Dacă înainte de acea comisie, consiliile județene rămăseseră, după OUG nr. 51/2019, cu atribuția de a aproba tarifele transportatorilor, după comisie fiecărui operator i s-a dat dreptul de a stabili singur tarifele pe care le practică, timp de încă 4 ani. Din nefericire, camera Senatului s-a dovedit greu de câștigat, în final majoritatea adoptând legea de aprobare a ordonanței în data de 23 septembrie.

Adevărata luptă începea abia în acel moment. Reprezentanții AEC au avut discuții cu toți liderii de grup din Camera Deputaților în următoarele 2 săptămâni, reușind să creeze o stabilitate în jurul ideii de respingere a OUG nr. 51/2019.

Între timp, pe 10 octombrie, era trecută în Parlament moțiunea de cenzură care determina schimbarea Guvernului. În acel moment, speranțele noastre au fost că problema va fi rezolvată, dat fiind faptul că membri ai noului Guvern afirmaseră în trecut că aceasta va fi una dintre priorități. Din păcate, faptele ulterioare urmau să dovedească contrariul.

Între timp, Curtea Constituțională respingea, în data de 28 noiembrie, ca inadmisibilă excepția Avocatului Poporului asupra OUG nr. 51/2019, pe baza unor considerente încă necunoscute, până la publicarea deciziei Curții.

Lupta din Camera Deputaților nu mai era una sigură, deoarece noul partid venit la guvernare amâna din ce în ce mai mult respingerea OUG nr. 51/2019, din motive pe atunci necunoscute de noi. Ulterior, la începutul lunii decembrie, reprezentanții Guvernului apăreau în spațiul public declarând că își doresc să își angajeze răspunderea pentru abrogarea ordonanței. Proiectul prin care au făcut acest lucru a fost ținut secret, redactat peste noapte într-o ședință de Guvern, și s-a dovedit a fi unul care nu rezolva problema, de fapt, ci amâna rezolvarea ei cu încă un an și jumătate.

Concret, proiectul legislativ presupunea inversarea prevederilor OUG nr. 51/2019, dar și oferirea unui termen de un an și jumătate consiliilor județene pentru a încheia contractele de servicii publice cu firmele de transport. La vederea proiectului, reprezentanții AEC au transmis amendamente către guvernanți, dar și către parlamentari, pentru ca problema să fie rezolvată mai rapid. Practic, ne doream ca prin proiectul legislativ să se prevadă obligația consiliilor județene de a realiza atribuirea de urgență a unor contracte provizorii, până la efectuarea procedurii de un an și jumătate, lucru permis de legislația europeană și care ar fi permis consiliilor județene să acorde reduceri elevilor într-un timp cât mai scurt.

Amendamentele au fost ignorate, iar Guvernul și-a angajat răspunderea. Ulterior, Partidul Social Democrat, din care fac parte persoanele care au inițiat dezastruasa Ordonanță 51/2019, au atacat la Curtea Constituțională a României proiectul prin care Guvernul își angaja răspunderea, urmând ca în câteva luni din acest moment să existe o decizie. Între timp, problema rămâne nerezolvată.

Ce a lovit cel mai tare în speranțele noastre a fost faptul că noul Guvern nu numai că ignorase posibilitatea de a rezolva problema, dar ulterior membri ai autorității au afirmat în spațiul public că problema este rezolvată, manipulând opinia publică și lăudându-se că au ajutat elevii, când, de fapt, i-au îngropat și mai tare în problemă. Mai mult decât atât, membrii partidului de la guvernare țin blocată legea de aprobare a OUG în Parlament, pentru a o putea folosi ca o cale de scăpare în cazul în care proiectul inițial dă greș.

Soluția pentru rezolvarea problemei reducerilor elevilor și revendicarea AEC este următoarea: parlamentarii trebuie să respingă de urgență legea de aprobare a OUG nr. 51/2019, să modifice art. 105 din Legea educației pentru a elimina contradicțiile legislative, iar apoi Guvernul trebuie să abroge HG nr. 309/1996, astfel încât cadrul legislativ să fie unul clar, iar consiliile județene să fie obligate să asigure reducerile pentru elevii din întreaga țară.

II. Decontarea navetei elevilor

În 2011, prin actuala Lege a educației, era introdus dreptul elevilor care nu au un liceu în localitatea de domiciliu de a beneficia de decontarea integrală a cheltuielilor de transport către unitatea de învățământ unde studiază, pe bază de abonament, în limita a 50 km, prin bani din bugetul Ministerului Educației Naționale.

Timp de 2 ani, elevii s-au putut bucura de decontarea navetei. În anul 2013, totuși, Guvernul de la acel moment a emis Ordonanța Guvernului nr. 29/2013, prin care se interzicea școlilor să deconteze mai mult de 26/abonament/lună, pentru o distanță de 3 km. Pentru fiecare kilometru în plus, elevii puteau primi încă 2 lei. Pentru distanța maximă de 50 km, elevii ar fi putut primi, astfel, doar 120 lei, în condițiile în care abonamentele ajungeau și la prețuri de 350-400 lei.

Justificarea acestei ordonanțe a fost faptul că banii alocați pentru decontarea navetei erau prea mulți. Ne punem, totuși, întrebarea, dacă nu dăm bani către elevi pentru a îi ajuta să ajungă la școală, atunci unde am putea da bani?

Timp de 3 ani, atât reprezentanții elevilor, cât și ai părinților au protestat masiv pentru ca naveta elevilor să fie, din nou, decontată integral. Astfel, în anul 2016, după instalarea noului guvern tehnocrat, se părea că soluția este găsită (sau cel puțin asta spuneau ei). Prin OUG nr. 69/2016, era modificată Legea educației în sensul introducerii ideii de tarife maximale pentru operatorii de transport. Mai apoi, a fost emisă HG nr. 863/2016, care stabilea metoda de calcul. pentru aceste tarife.

În concret, operatorilor de transport li se spunea că sunt nevoiți să practice un preț maxim pentru abonamentele elevilor de 3,48 lei/km dus-întors. Din nefericire, acest preț era unul greșit calculat, așa cum vom explica și mai jos:

În general, atunci când se impun obligații ce țin de tarife firmelor de transport, autoritatea care le impune trebuie să se asigure de unul dintre aceste 2 lucruri:

  1. Că tariful acoperă banii pe care îi dă firma de transport pentru întreținere, mentenanță, combustibil, etc (costul operațional) și un profit rezonabil
  2. Că autoritatea asigură recuperarea banilor pierduți de operator dacă prețul maxim nu acoperă costul operațional.

La calcularea prețului maxim din HG nr. 863/2016, nu s-a ținut cont de niciuna dintre condițiile de mai sus. Prețul a fost stabilit ca o medie a prețurilor pe care firmele de transport le practicau, nefăcându-se diferența între zonele geografice sau dacă transportul este județean sau intrajudețean. S-a ajuns, astfel, la prețul de 3,48 lei/km dus întors, pe care firmele de transport nu îl respectă (în mod justificat, ar ieși în pierderi masive).

Cu titlu de exemplu, dacă, în general, pentru 50 km, un abonament costă 350-400 lei, hotărârea de Guvern nu permitea ca firma de transport să îl vândă cu mai mult de 174 lei.

La capătul acestui lanț de greșeli s-au aflat, din nou, elevii. Aceștia au început să cumpere abonamente la prețul normal, deși hotărârea de Guvern preciza prețuri mult mai mici, apoi s-au prezentat la școli pentru a își deconta cheltuielile. Surpriza pe care aceștia au avut-o este că nu au primit banii pe care aveau dreptul să îi primească.

Contabilii unităților de învățământ transmiteau elevilor că nu le vor deconta cheltuielile de transport integral, dat fiind faptul că prețurile abonamentelor lor nu respectă prețurile din HG nr. 863/2016, de teamă să nu le fie ceruți banii înapoi ulterior de Curtea de Conturi, organismul care se asigură că banii publici sunt cheltuiți legal.

Astfel, s-au creat două situații:

  1. Elevii primeau parțial banii înapoi (ex., dacă abonamentul costa 400 lei, iar hotărârea de Guvern spunea că trebuie să fie 174, primeau 174 lei.)
  2. Elevii nu primeau deloc banii înapoi

Ordonanța de Urgență nr. 69/2016 a ajuns în Parlamentul României pentru a fi aprobată, trecând mai departe cu o modificare: aceea că elevii care nu au profilul/filiera/specializarea dorită în localitatea de domiciliu pot beneficia de decontarea navetei. O măsură bună, dar nu suficientă.

După ce fiecare ministru în parte și-a asumat, în discuții informale, abrogarea HG nr. 863/2016, am constatat, cu părere de rău că susținerea acestuia venea din partea funcționarilor publici din minister, în special din direcția de finanțe, care nu doresc abrogarea. Mai mult decât atât, la momentul adoptării acestei hotărâri de Guvern ocupa funcția de secretar de stat în minister doamna Monica Anisie, actual ministru, motiv pentru care cel mai probabil hotărârea a fost semnată de aceasta. (de aici ne putem da seama de ce dumneaei nu dorește abrogarea hotărârii).

În data de 1 noiembrie 2019 a fost publicată în Monitorul Oficial decizia Curții Constituționale a României prin care sintagma „pe bază de abonamnet” din textul art. 84, alin. (3) din Legea educației era declarată neconstituțională. Astfel, naveta elevilor trebuie, în acest moment, decontată inclusiv pe bază de bilete.

În acest sens, Ministerul Educației trebuie să dea un ordin prin care să stabilească cum se va pune în aplicare decizia curții. În data de 20 decembrie 2019 a fost publicat pe site-ul Ministerului un proiect de ordonanță de urgență care urmărea să modifice Legea educației pentru introducerea unei sume maxime de decontare a biletelor elevilor pentru transport.

Ca urmare a discuțiilor pe care reprezentanții AEC le-au avut cu ministrul educației, a reieșit că doamna Anisie nu cunoștea existența acestui proiect, el fiind încărcat pe website de către funcționarii publici din minister și ulterior retras din secțiunea „consultare publică”. Ulterior, la o ședință a Comisiei de Dialog Social, Secretarul General al Ministerului, Ioana Lazăr, a menționat faptul că proiectul va fi oricum adoptat, deoarece „nu ne permitem să avem situații în care elevii merg de 6 ori pe zi la școală și înapoi sau să meargă cu taxi-ul, iar statul să plătească”.

Soluție: Este necesară abrogarea HG nr. 863/2016 și modificarea Legii educației în sensul eliminării noțiunii de „tarife maximale” din art. 84 și adoptarea unor norme de aplicare a deciziei CCR care să nu prevadă niciun plafon. O altă soluție ar fi stabilirea unei modalități de a compensa firmele de transport pentru banii pierduți, astfel încât ei să poată respecta prețurile din hotărârea de Guvern. Totodată, se pot stabili tarife maximale noi, care să plece de la costul operațional al firmelor, ca ele să fie legale și respectate.

Astfel, având în vedere aspectele prezentate mai sus, având în vedere faptul că deja soarta a zeci de mii de elevi a fost prea mult marginalizată, ignorată, Asociația Elevilor din Constanța trebuie să pună piciorul în prag. Pentru elevii care merg kilometri întregi pe jos până la școală, pentru elevii care se pun în pericol zilnic folosind cursele la ocazie, pentru elevii din familii unde salariul părinților merge în mare parte pe abonamentul de transport, dăm startul campaniei #vremtransport!

Guvernanții au termen până în data de 15 ianuarie să rezolve această problemă. În caz contrar, AEC va începe acțiunile împotriva Guvernului, prima dintre acestea fiind trimiterea unei sesizări către Președintele României, Klaus-Werner Iohannis, pentru a îi cere să solicite începerea urmăririi penale a Prim-ministrului României, Ludovic Orban, ministrului educației și cercetării, Monica Anisie și ministrului dezvoltării, Ion Ștefan, urmată de un șir de proteste și greve din partea elevilor, la nivel național.

Andrei-Mihai Tănase

Despre scris se spune, de regulă, că e doar o formă de comunicare. Pentru mine, e un mod de a-mi transforma gândurile în voci.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *